Paste cu brocoli & La Moynerie Pouilly-Fumee 2011

Reţeta lui Costăchel: Paste cu brocoli şi smântână

Paste cu brocoli si smantana Paste cu brocoli & La Moynerie Pouilly Fumee 2011

Reţeta lui Costăchel

Recomandarea Paharnicului: La Moynerie Pouilly-Fumee 2011, Michel Redde

La Moynerie Pouilly Fumee 2011 Paste cu brocoli & La Moynerie Pouilly Fumee 2011

La Moynerie Pouilly-Fumee

Pentru orice amator de Sauvignon Blanc de Lume Veche, un vin de pe Valea Loarei este un motiv de bucurie. Iar dacă vinul provine din zona Pouilly-Fumee atunci bucuria este şi mai mare. Este acel tip de emoţie pe care bănuim c-o resimte un vânător de tornade aflat chiar în ochiul furtunii… Dar, să nu mă înţelegeţi greşit: vinul de azi nu are deloc un caracter agresiv. În fapt, are o mare delicateţe, el putându-se lăuda cu o fineţe asemănătoare porţelanului. Culoarea galben pal cu note de chihlimbar şi nasul, foarte reţinut, cu arome de ierburi verzi şi note de cremene, nu fac decât să confirme această inefabilă impresia de fragilitate. Gustul, elegant şi echilibrat, are tuşe citrice şi subtile senzaţii lactice. Postgustul persistent, mineral şi discret amărui, ne îmbie la asocierea cu brocoli şi smântână.

Joojeh kabab & Punct roze

Reţeta lui Costăchel: Frigărui de pui cu lămâie şi şofran (Joojeh kabab)

Joojeh kabab Joojeh kabab & Punct roze

Reţeta lui Costăchel

Recomandarea Paharnicului: Punct roze 2011, Good Point Private Label

Punct Roze 2011 Joojeh kabab & Punct roze

Punct roze 2011

Dacă tot a venit primăvara, vă propun un vin roze demisec românesc. Este produs de Vinex Odobeşti (Jariştea/Vrancea) exclusiv pentru magazinul Good Point, cu alte cuvinte un “private label”. Vinul are IG Dealurile Vrancei şi este creaţia enologului Gabriel Stoica, un discipol al reputatului Răzvan Macici. Culoarea este roz somon cu o bună limpezime. Nasul este proaspăt, cu note florale de soc şi violete. Gustul este caracterizat de o combinaţie de arome fructate (cireşe, fragi, căpşuni) îmbinate armonios într-un corp rotund, cu un rest de zahăr bine compensat de aciditatea vie. Vinul se potriveşte perfect cu frigăruile de pui cu lămâie şi şofran, mai ales dacă sunt puţin picante.

Friptură de miel la tavă & Lacryma Christi Rosso

Reţeta lui Costăchel: Friptură de miel la tavă cu usturoi

Friptura de miel la tava cu usturoi Friptură de miel la tavă & Lacryma Christi Rosso

Reţeta lui Costăchel

Recomandarea Paharnicului: Lacryma Christi Rosso 2010, Feudi di San Gregorio

Lacryma Christi Rosso Friptură de miel la tavă & Lacryma Christi Rosso

Lacryma Christi Rosso

Legenda spune că Isus, în timp ce se ridica la ceruri, a scăpat o lacrimă chiar la poalele muntelui Vezuviu şi, ca prin minune, în locul cu pricina au început să crească viile. Cum o fi fost vinul la acea vreme, nu m-aş hazarda să mă pronunţ. Ce pot să vă spun însă cu siguranţă este cum se prezintă Lacryma Christi Rosso în ziua de astăzi: un vin tânăr, nervos şi plin de personalitate. Culoarea este roşu închis, cu bordură vişinie. Nasul are coacăze, mure şi vişine, cu note condimentate după ce se aerează puţin în pahar. Vinul se exprimă direct, fără ocolişuri. Gustul este centrat pe vişine, cireşe şi prune plus puţin piper alb, lemn şi tabac. Postgustul scurt şi proaspăt lasă arome de fructe roşii şi note puţin afumate. Nu are nevoie de decantare şi trebuie servit un pic mai rece, pe la 14-16 grade. Să vă mai spun cât de bine merge cu reţeta lui Costăchel de friptură de miel la tavă?

Cum se iroseşte o frumuseţe de criză

Ieri, am recitit un material publicat anul trecut în revista Capital de către Peter Frank, un business consultant de origine americană. Frank este un fin observator al realităţilor româneşti, locuieşte de câţiva ani buni în Bucureşti şi este căsătorit cu Mihaela, o ieşeancă de-a noastră. Dar să trecem la chestiune. Esenţa mesajului lui Peter Frank este cuprinsă în următorul paragraf, pe care îl citez, într-o variantă prescurtată:

Am intrat şi în multe filiale ale câtorva bănci cu care am avut de-a face. [...] Funcţionarii sunt de-a dreptul nefericiţi. Doamnele care oferă asistenţă arată de obicei obosite şi se grăbesc de parcă ar fi într-o continuă întârziere. Şeful de filială are biroul în spate, nu face nimic şi afişează o morgă ce-ţi spune că este prea important şi prea ocupat ca să se ridice şi să ajute. [...] Nimeni nu e mulţumit, cu atât mai puţin clienţii. Tuturor acestor companii vreau să le spun că, în ciuda a ceea ce le spun firmele de PR şi departamentele de marketing, problema lor nu este că au nevoie de mai mulţi clienţi noi. Mai întâi ar trebui să încerce să-i păstreze pe cei vechi. [...] Dacă şi-au petrecut ultimii câţiva ani plângându-se de lipsa de finanţări pentru a atrage noi clienţi, atunci, da, au irosit o criză foarte bună. Pentru că ce moment poate fi mai potrivit decât o recesiune pentru a te concentra pe problemele interne şi a îmbunătăţi lucrurile cu care ai rămas?

Observaţiile lui Frank m-au izbit prin pertinenţa lor. Mai mult, nu văd o diferenţă esenţială între experienţele lui Peter din domeniul bancar şi cele trăite de mine în relaţia cu mulţi producători de vin din România. Am zis “mulţi” şi nu “toţi”, deoarece generalizările, de multe ori, duc discursul în derizoriu.

Fileuri de peşte alb & Gramma Aligote 2011

Reţeta lui Costăchel: Fileuri de peşte alb cu sos de portocale şi măsline

Fileuri de peste alb cu sos de portocale si masline Fileuri de peşte alb & Gramma Aligote 2011

Reţeta lui Costăchel

Recomandarea Paharnicului: Gramma Aligote 2011, Casa Olteanu

gramma aligote 2011 Fileuri de peşte alb & Gramma Aligote 2011

Gramma Aligote 2011

Culoarea este galben pal, cu o bună limpezime. Nasul, reţinut, are flori albe, caise şi soc. Gustul este rotund şi echilibrat, cu aciditate moderată şi alcool bine integrat. Dacă îl uitaţi în pahar vreo 10 minute şi se încălzeşte puţin, vinul evoluează foarte frumos spre arome de mere verzi şi cireşe albe. Postgustul, scurt dar proaspăt, e fructat şi cu note amărui elegante. Un vin foarte nimerit pentru reţeta propusă de Costăchel cu ocazia dezlegării la peşte.

Switch to our mobile site