Cum să-ţi cumperi vinul cu discount

 
14 Dec 2013
SHARE :
ETICHETE :

Iată un prim text din ciclul “tot ce ai vrut să ştii despre vin dar ţi-a fost frică să întrebi”. În episodul de azi vă voi învăţa cum să cumpăraţi mai ieftin vinurile voastre preferate. Din experienţa mea, sunt câteva tehnici care merg “la sigur” şi câteva care merg “la noroc”. După ce o să vi le descriu, vă veţi da seama şi singuri din ce categorie face parte fiecare metodă.

1. Lichidările de stoc din supermarketuri. O metodă clasică, care nu are alt dezavantaj decât că vă consumă timpul deoarece trebuie repetată săptămânal. Dacă aveţi însă un program lejer, n-o să fie o reală problemă. Astfel, dacă intraţi sistematic în supermarketurile care vă stau în cale (minim 2-3 diferite), sigur veţi găsi la raftul de vinuri celebrele preţuri tăiate sau “în roşu”. Sunt vinurile de care producătorul sau supermarketul vrea să scape: sticle îmbătrânite, expirate sau prost stocate. Încercaţi-vă oricum norocul! Dacă preţul e destul de mic şi măcar o sticlă din două e potabilă, tot aţi făcut o afacere.

2. Ofertele speciale de importuri din supermarketuri. O subspecie a metodei anterioare, de urmărit cu predilecţie în lanţurile multinaţionale. De obicei spre sfârşitul anului, tot ce nu se vinde în alte ţări se trimite la noi sub formă de superofertă. Chiar dacă vi se pare că o sticlă plină cu vin costă mai puţin decât o sticlă goală, nu ezitaţi să vă încercaţi şansa. Numai cine nu joacă nu câştigă!

3. Nu cumpăraţi vin la restaurant. În majoritatea cazurilor adaosurile sunt prea mari şi veţi ajunge să daţi pe vin de două ori cât daţi pe mâncare. Comandaţi doar ceai, suc şi apă minerală. Vinul îl veţi bea când vă întoarceţi acasă, din stocul personal realizat prin metodele expuse aici. Vor fi avantajaţi cei cu o bună memorie gustativă, care-şi pot aminti, în timp ce beau vinul în sufragerie, gustul mâncării îngurgitate cu două ore mai devreme la restaurant.

4. Nu cumpăraţi vin din magazinele specializate. De obicei e mai scump ca în supermarket deoarece este corect stocat, atent selecţionat şi, pe deasupra, poţi să-l deguşti şi să beneficiezi de sfaturile unui vânzător competent. Dar, am promis încă din titlu că am să vă devoalez doar cum să cumpăraţi vin cu discount. Prin urmare, trebuie să vă informez, cu onestitate, că magazinele de acest fel nu sunt o opţiune decât pentru acei excentrici rătăciţi care au o altă măsură a valorii decât preţul.

5. Cumpăraţi direct de la producător. Chiar dacă în alte tări (şi industrii) această practică ar fi imposibilă din cauza unor reguli comerciale stricte pe lanţul de vânzare, la noi, în domeniul vinului, ea este perfect posibilă, ba chiar încurajată de producători. Nu mă întrebaţi de ce, doar bucuraţi-vă de această oportunitate. Astfel, e suficient să daţi un telefon la cramă (numerele le veţi găsi pe site-urile producătorilor) şi veţi deveni pe loc un “client special”. Să nu vă mire că veţi primi un preţ mai mic ca în orice supermarket sau magazin specializat şi propunerea de a primi marfa acasă, direct de la un reprezentant zonal. Singurul dezavantaj (minor) al metodei e că nu toţi producătorii îşi permit să vă aducă marfa acasă. Câteodată va trebui să plătiţi un curier sau, dacă e vorba de mai multe cutii, să vă rupeţi maşina pe coclauri, până la cramă.

6. Participaţi la degustările organizate de magazinele specializate sau restaurante. Trebuie să vă previn că aceasta e o metodă de cumpărare în doi paşi, care necesită un pic de strategie. Pasul unu: aflaţi unde se desfăşoară astfel de evenimente (consultaţi presa specializată de vin, cea de timp liber şi blogurile). Participarea e de cele mai multe ori gratuită sau implică o taxă modică (veţi vedea imediat că investiţia merită făcută). Pasul doi: odată ajunşi la locul de desfăşurare a degustării, căutaţi reprezentantul cramei pentru care se organizează evenimentul şi cereţi-i o carte de vizită. De cele mai multe ori, nici nu e nevoie deoarece va veni el cu propunerea de a vă contacta în cel mai scurt timp. În continuare sper că e destul de limpede ce aveţi de făcut: cumpăraţi direct de la producător (conform punctului 5). În tot cazul, chiar dacă degustarea se desfăşoară la un magazin specializat sau la un restaurant, nu uitaţi să aplicaţi punctele 3 şi 4. Ţineţi minte: aceste evenimente folosesc strict ca să intraţi în legătură directă cu producătorul, aşa că nu e bine să vă vină alte idei.

7. Cumpăraţi vinuri româneşti în decembrie. Recomandarea e valabilă pentru toate vinurile producătorilor autohtoni. Altfel, în ianuarie-februarie cand toate vinurile româneşti se vor scumpi, o să vă pară rău. Nu vă faceţi nicio grijă, în fiecare an se întâmplă exact la fel, aşa că nu riscaţi nimic!

8. Cumpăraţi online de pe site-urile din străinătate. Avantajul: oferta e foarte variată şi preţurile mai întotdeauna corecte. Dezavantajul: îţi trebuie un consultant competent ca să poţi lua o decizie şi o gaşcă de prieteni care să comande împreună cu tine pentru a optimiza costurile de transport.

9. Cumpăraţi online de la UnVinPeZi. E singurul site de pe la noi care oferă în fiecare zi un alt vin, cu un discount variabil. Stocul e limitat aşa că trebuie, în anumite zile, să vă mişcaţi repede pentru a pune mâna pe o sticlă. Ar fi totuşi o mică problemă: nu ştii niciodată ce vin va fi a doua zi. Aşa că trebuie să revii zilnic pe site. Unii ar zice ca e de fapt un avantaj, chestiune de interpretare. E şi o urmă de discriminare geografică pe site-ul ăsta: bucureştenii (mă rog, locuitorii capitalei) care comandă minim două sticle nu plătesc transportul. Să le fie ruşine!

Cam atât pentru azi. Sper că v-am dezvăluit câteva faţete interesante ale comerţului autohton cu vin ajutându-vă în acelaşi timp să economisiţi şi ceva bani.

PS: Nu este total exclus ca o parte din ceea ce aţi citit aici să fie un pamflet.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, « abonează-te la newsletter »
Înainte de a te abona, « vezi arhiva de corespondenţă »

 
  • Cristian. E. says:

    Ai dreptate… Cel mai nasol este ca in tara asta nu poti bea la restaurant un vin pentru ca adaosurile sunt uriase… Daca te duci la restaurant nu poti alege decat intre vin vrac, asa zis “al casei”, de regule maxim demidulce ca sec nu exista… sau mai poti bea bere. Pacat ca dintr-o tara latina ce consuma vin am ajuns acum sa bem bere in cantitati uriase. Imi aduc aminte inainte de revolutie nu exista terasa sau restaurant unde musteriii sa nu aiba cateva sticle de vin pe masa…
    Nu inteleg cum patronii de restaurant baga asa adaosuri imense la o sticla de vin… Daca te-ai hotarat sa incerci un vin nu-ti ramane decat sa cumperi “fata in iarba” sau “grase” asta ca sa nu intri in faliment… Cred ca le trebuiesc niste cursuri ceva pentru ca un vin oferit la pret corect va stimula pofta de mancare, va antrena simturile gustative si clientul va pleca multumit… Asa cu bere lumea va percepe acel restaurant ca pe o simpla bodega de cartier…

  • @Cristian,
    De acord cu tine, pana intr-un punct: am fost in multe “bodegi de cartier” din Italia, Spania sau Grecia care servesc vinuri excelente. Cu alte cuvinte, sunt multe restaurante de pe la noi care ar trebui sa aspire la statutul unui “etablisment de cartier” dintr-o tara cu traditie viticola!

  • Cristian. E. says:

    ehehe cand s-o schimba acest tip de viziune asupra bodegilor de cartier, am sa prefer sa mananc si sa beau un vin bun la ele… Sa nu fiu totusi chiar pesimist… incet-incet se schimba si la noi lucrurile, dar greoi… Sa ne gandim ce vinuri erau la noi acum 10 ani si ce au aparut pe piata scoase de producatorii autohtoni, eu zic ca este un salt calitativ… La preturi stam insa prost si din aceasta cauza nu putem face fata concurentei si nici exportului…

  • @Cristian,
    Corecta remarca ta: saltul calitativ al vinurilor romanesti este evident. La preturi stam prost doar daca privesti prin ochii consumatorului. Te asigur ca producatorii romani sunt foarte multumiti ca piata autohtona consuma cu entuziasm vinuri supraevaluate. Pe de alta parte, exportul functioneaza bine-merci, doar ca pe pietele din Germania sau Anglia ai nostri vand cateodata si la jumatate pret. Care e de fapt, de cele mai multe ori, chiar pretul corect. Daca esti nemultumit de preturile vinurilor romanesti, ai la indemana o solutie simpla: nu le mai cumpara, ca alternative exista berechet!

  • Zoli says:

    Aş contrazice un pic autorul. Cumpăraţi vinurile din magazinele de specialitate. Sunt mai ieftine ca în supermarket, oamenii de acolo se pricep la ele şi pot povesti despre fiecare, sunt păstrate corect.

  • @Zoli,
    La o adica, ma las si contrazis… Vezi si PS-ul, pe care tocmai l-am rescris, pentru mai multa claritate 😀

  • Adrian Dinu says:

    de cine e scris articolul?

  • @Adrian,
    Trebuie sa recunosc ca ai pus o intrebare cu mult umor, poate chiar involuntar… Sa stii ca initial am vrut sa-l copiez, dar n-am gasit de unde. Asa ca am fost nevoit sa-l scriu singur 😀

  • Un vin pe zi says:

    articolul e scris de un mare ganditor! 😀

  • @Un vin pe zi,
    Sincer, imi pare rau ca ati comentat anonim, caci in acest fel m-ati privat de placerea de a va multumi personal pentru compliment.

  • Marius says:

    De acord cu multe scrise de tine. Nu am incercat varianta 5, cu cumparatul direct de la producator (in afara de Recas, fiind din Timisoara), dar cred ca in viitor o sa o incerc. UnVinPeZi intr-adevar e un serviciu foarte ok, ar fi si mai fain daca costul livrarii in afara Bucurestiului ar fi mai mic, sau la fel ca pentru Bucuresti, 0 cost pentru 2 sticle. Altfel, uneori chiar nu mai este un avantaj sa cumperi de la ei. Poate daca ne strangem mai multi sa le spunem asta, am face ceva :).
    Altfel, legat de numarul 4, am fost la 3 magazine specializate(2 in Timisoara si 1 in Bucuresti) unde si locul, si oamenii si oferta de vin a fost una decenta. Dar da, sunt si multe locuri specializate unde vinul e scump, doar sa fie scump…

  • @Marius,
    Trebuie sa citesti punctul 4 (ca si alte cateva paragrafe) in spiritul pamfletului 😀 In rest, numai de bine si ne vedem direct la crama!

  • Zoli says:

    Şi cum ne dăm seama care parte e un pamflet? 🙂

  • @Zoli,
    Cam toate punctele au o doza de pamflet… dar mai ales pe 3, 4, 5 si 6 😀 La urma urmei nu crezi ca-i mai distractiv sa facem haz de necaz? Ca de luat in serios m-am cam saturat…

Add Comment