Murfatlar: jocurile nu sunt încă făcute!

IMG_7785

În urma vizitei pe care am făcut-o miercurea trecută, împreună cu un grup de jurnalişti şi bloggeri de vin, la noua cramă (mică) de la Murfatlar, cea destinată vinurilor premium, au apărut, atât pe bloguri cât şi pe Facebook, multe reacţii, unele destul de contradictorii. Mişcarea în forţă a celor de la Murfatlar de a ataca segmentul de piaţă al vinurilor premium nu a lăsat pe nimeni indiferent. O parte din comentatorii cârcotaşi au privit cu condescendenţă “importul” celui mai galonat enolog roman al momentului – Răzvan Macici – tocmai din Africa de Sud direct la bătrânul combinat din Murfatlar. “Mai mult ca sigur n-o să-l lase să-şi facă treaba aşa cum ştie!”, au zis ei. “Lupul îşi schimbă părul dar năravul ba!”, au zis alţii, mai sceptici… Pe de altă parte, multe voci s-au arătat optimiste, unele chiar entuziaste. “E un moment istoric”, au zis unii. “Mai bine mai târziu decât niciodată”, au zis alţii. Cert este că toată lumea a reacţionat, mai degrabă emoţional, aş zice eu. Premisele succesului pentru Murfatlar sunt evidente: o investiţie în tehnologie modernă, un enolog de excepţie cu experienţa vastă, parcele de vie selecţionate special pentru acest proiect şi un an în care natura a fost foarte generoasă cu viticultorii. Vorba lui Răzvan Macici: “Ar trebui să fiu foarte slab ca să nu fac vinuri bune în 2010 2011!”. Asta e şi părerea mea… Şi atunci, să fie jocurile deja făcute? Vom avea anul viitor un nou lider pe piaţa vinurilor premium? Mă tem că nu e chiar aşa simplu… Mai rămâne o variabilă esenţială: preţul! Cred cu tărie că diferenţa între succes şi eşec va fi dată nu de cel care face vinurile ci de cel care face preţurile. Într-o piaţă în care vinurile autohtone sunt constant supraevaluate, singurul mod în care poţi face diferenţa este să aduci calitate la un preţ corect. Întrebarea este: îşi va asuma Murfatlar acest rol sau va îngroşa rândurile celor care produc vinuri bune la preţuri mari? Eu unul le doresc mult noroc deoarece drumul nu va fi uşor!

Varză a la Cluj & Agiorgitiko

Reţeta lui Costăchel: Varză a la Cluj

Varza a la Cluj Varză a la Cluj & Agiorgitiko

Reţeta lui Costăchel

Recomandarea Paharnicului: Agiorgitiko 2010, Lafazanis

Agiorgitiko 2010 Lafazanis Varză a la Cluj & Agiorgitiko

Agiorgitiko 2010, Lafazanis

E foarte adevărat că la reţeta de “sarmale răsturnate” propusă de Costăchel s-ar potrivi de minune un vin roşu cu tanini moi. Am avut de ales între un Pinot Noir, o Băbească Neagră şi un Agiorgitiko. Cum şi în Grecia criza e în toi, m-am gândit ca, în semn de încurajare pentru viticultorii eleni, să aleg un Agiorgitiko. Soi roşu originar din regiunea Nemea (nord-estul Peloponezului), cunoscut şi sub denumirea de Mavro Nemeas sau Sf. Gheorghe, Agiorgitiko este un strugure foarte versatil, din care se pot obţine atât vinuri delicate cât şi puternic taninoase – funcţie de terroir şi de tipul de vinificare. Pentru exemplificare vă propun un Agiorgitiko 2010, produs de Lafazanis Winery din Nemea, un vin tânăr, nebaricat, cu un conţinut de alcool de 12%. Nu mă pot abţine să nu remarc (şi să salut în acelaşi timp) stilul cu totul aparte de vinificare al grecilor: o concentraţie moderată de alcool şi maturare fără lemn. Dar, să revenim la vinul nostru, pe care-l vom răci un pic, cam pe la 15-16 grade, şi-l vom turna în pahare. Culoarea este roşu rubiniu, lichidul formând o bordură violetă pe pahar. Nasul are multe fructe roşii plus ceva note vegetale. Gustativ avem de-a face cu un vin sec dar foarte fructat, cu o textură bogată şi catifelată, notele predominante fiind cele de vişine, coacăze şi prune. Ca impresie generală vinul este proaspăt, echilibrat şi armonios, cu o bună aciditate care-i dă vioiciune dar şi potenţial de învechire. Postgustul este lung şi ne lasă tonuri vegetal-condimentate. Preţul de 33 de lei pentru o sticlă reflectă în mod corect calitatea vinului dar şi tipicitatea soiului. Altfel spus e un Agiorgitiko “ca la carte”.

Pui moldovenesc cu smântână & Fetească Albă

Reţeta lui Costăchel: Pui moldovenesc cu ciuperci şi smântână

Pui cu ciuperci si smantana Pui moldovenesc cu smântână & Fetească Albă

Reţeta lui Costăchel

Recomandarea Paharnicului: Prahova Valley Reserve Fetească Albă 2010, Halewood

Prahova Valley Reserve Feteasca Alba 2010 Pui moldovenesc cu smântână & Fetească Albă

Prahova Valley Reserve Fetească Albă

În mod evident la reţeta lui Costăchel se asortează de minune o Fetească Albă. Toate bune şi frumoase, dar aici ne lovim de o clasică problemă: e greu să găseşti soiuri tradiţionale româneşti bine vinificate. Vorba lui George Mitea: “Toţi fugim de ceea ce ne este propriu…”. În fine, să lăsăm filosofia de-o parte şi să încercăm totuşi o Fetească Albă de la Cramele Halewood, un vin demisec cu o denumire un pic cam pretenţioasă: Prahova Valley Reserve Fetească Albă. Veţi spune că prea puţin contează denumirea dacă vinul e bun. Probabil că aşa şi este! Haideţi să ne convingem şi să turnăm vinul, bine răcit, în pahare… Culoarea este galben foarte deschis. Nasul este predominant floral (soc, viţă de vie) cu ceva note de fructe exotice şi miere. Vinul este demisec, cu un atac “fragil” urmat de un corp elegant, cu o aciditate ridicată ce balansează foarte bine zahărul rezidual. Dacă îl serviţi pe la 6°C puteţi jura că e sec… Aşa că îi rog pe amatorii de vinuri seci “să nu schimbe canalul”! Senzaţia generală este de echilibru şi fineţe. Desigur că şi concentraţia alcoolică moderată (12%) ajută la conturarea acestei impresii. Postgustul, mediu, ne lasă o senzaţie de prospeţime şi “curăţenie”. Nu este un vin cu potenţial de învechire mai mare de 2 ani, aşa că încercaţi să-l consumaţi proaspăt. De altfel preţul de 20 de lei pentru o sticlă vă va convinge să-l aduceţi degrabă pe masă şi nu să-l ascundeţi prin cămară sau pivniţă!

Pilaf de vinete & Fetească-Aligote

Reţeta lui Costăchel: Pilaf de vinete

Pilaf de vinete Pilaf de vinete & Fetească Aligote

Reţeta lui Costăchel

Recomandarea Paharnicului: Gramma Cuvee Vişan 2010, Casa Olteanu

Cuvee Visan 2010 Gramma Pilaf de vinete & Fetească Aligote

Gramma Cuvee Vişan 2010

Cineva îmi povestea nu demult că viţa de vie se exprimă cu atât mai bine cu cât condiţiile de clima sunt mai grele. Recunosc că am fost puţin sceptic faţă de acesta teorie, dar a trebuit să recunosc că, cel puţin într-un caz anume, ipoteza stătea în picioare. În loc de demonstraţie, am să vă povestesc despre un vin care s-a născut într-un an nefericit: 2010. Vorbim despre Gramma Cuvee Vişan, un vin produs de Casa Olteanu din satul Vişani, lângă Iaşi. Într-adevăr, 2010 a fost un an dezastruos pentru viile de pe dealul Bucium. Cele trei soiuri albe din podgorie au dat producţii extrem de mici. Însă enologul Cătălin Zamfir, ambiţios din fire, a decis să transforme handicapul într-un atu. A făcut o selecţie riguroasă a strugurilor valizi şi a meşteşugit un cupaj de 40% Feteasca Regală, 40% Feteasca Albă şi 20% Aligote. Rezultatul: Gramma Cuvee Vişan, unul din cele mai bune vinuri albe ale anului 2010. Haideţi să turnăm vinul în pahare ca să ne convingem… Culoarea este schimbătoare în funcţie de lumină: alb, galben, auriu, verzui. Nasul are, în mod egal, atât flori (tei şi soc) cât şi fructe (ananas şi pere), plus ceva note ierboase. Corpul vinului este mediu, cu o bună aciditate, elegant şi graţios că o libelulă, cu gust de piersici, pere, lime şi mandarine. Impresia generală este de răcoare şi echilibru. Postgustul este mediu spre lung, lăsându-ne un gust citric şi ierbos, dar fără note amare. Preţul vinului, 42 de lei pentru o sticlă, exprima foarte bine măsură fineţii sale… Un cupaj apărut în vremuri grele, care, dacă nu s-ar fi născut, sigur ar fi trebuit inventat!

Tartă cu brânză de vaci, piersici şi ciocolată & Riesling

Reţeta lui Costăchel: Tartă cu brânză de vaci, piersici şi ciocolată

Tarta cu branza piersici si ciocolata Tartă cu brânză de vaci, piersici şi ciocolată & Riesling

Reţeta lui Costăchel

Recomandarea Paharnicului: Sirena Dunării Riesling 2001, Vinarte

Sirena Dunarii Riesling 2001 Vinarte Tartă cu brânză de vaci, piersici şi ciocolată & Riesling

Sirena Dunării Riesling 2001

Vacanţă de vară s-a terminat. Încerc să-mi regăsesc ritmul de muncă. Când tocmai sunt pe cale să reuşesc… lovitură de teatru: primesc o ofertă “last minute” pe care pur şi simplu nu pot s-o refuz! Este vorba de o excursie prin Thailanda, Bali, Dubai, Peru, Tenerife plus încă vreo 2-3 insule exotice pe care nu mi le mai amintesc. Durata? 1-2 ore… Preţul? 129 de lei… Rog medicii care citesc aceste rânduri să nu se repeadă să-mi prescrie un Diazepam sau un Xanax. Mă tem că cele de mai sus sunt perfect posibile la preţul indicat. Cum? Foarte simplu… Deschizând o sticlă din cel mai fabulos vin alb dulce românesc: Sirena Dunării Riesling de la Vinarte. Vă rog să mă credeţi pe cuvânt… vorbim despre o experienţă unică cu un vin foarte rar. Asemenea întâlniri se petrec, poate, doar o dată în viaţă. Dacă reţeta lui Costăchel va face faţă unei asemenea încercări, asta rămâne să decideţi singuri. Eu voi turna între timp, cu maximă grijă, vinul în pahare… Culoarea este galben închis cu reflexii de chihlimbar – dovadă a celor 10 ani învechire la sticlă. Aromele sunt foarte complexe: mucegai nobil (Botrytis Cinerea), miere, nucă, coajă de portocale, curmale, caise, lemn şi ceva tămâie. Gustul vinului este puternic şi elegant… mai întâi simţim cremă de zahăr ars după care apar notele citrice şi vanilate (urmare a celor 24 de luni la baric). Aciditatea ridicată compensează cu brio concentraţia masivă de zahăr rezidual (150 gr. /litru). Ca impresie generală, vinul este corpolent, echilibrat, dulce şi aromat, cu o tentă iodata care-l apropie, poate, de celebrul Sauternes din Bordeaux. Postgustul este prelung, mineral, ierbos şi citric, cu note de scorţişoară, mentă şi miez de nucă. Amatorilor de palmares le reamintesc faptul că Sirena Dunării Riesling dulce 2000 a luat (singura) medalie de aur la secţiunea vinuri albe de Horeca din cadrul Premiilor de Excelenta Vinul.Ro, editia 2010. Pe scurt, un vin de poveste!

Find the Best Verizon Cell Phone Deals Online | Thanks to Checking Accounts, Highest CD Rates and UK Loan