Ştangă-n parul porţii

 
9 Sep 2013
SHARE :
ETICHETE : ,
Citeam zilele trecute, pe site-ul Grammarly.com, un articol întitulat The Battle of the Brands. Nu, nu e vorba despre o invazie de branduri din alte galaxie. E doar un studiu de acurateţe a comunicării pe reţeaua de socializare Linkedin a unor mărci globale cum ar fi Coca-Cola, Pepsi, Facebook, Google, Ford sau GM. Întrebarea de la care pleacă autorul este următoarea:
"After all, if a company can’t even spell correctly, why would consumers trust them to deliver a quality product?".
Rezultatele sunt nostime, le puteţi vedea pe infograficul din articol. Revenind pe plaiuri mioritice, observ că în industria autohtonă de vin, comunicarea pe care o fac brandurile româneşti, cu câteva excepţii, este într-o fază paleolitică. Şi mă refer aici strict la textele pe care le produc oamenii angajaţi la departamentele de marketing ale producătorilor. Desigur, veţi spune că pentru treaba asta există profesionişti în comunicare care de-abia aşteaptă să presteze. Adică revistele de specialitate, agenţiile de publicitate sau agenţiile de PR. Desigur că ei există şi că ar trebui lăsaţi să-şi facă treaba! Unii mai bine, alţii mai puţin bine, fiecare în funcţie de cât de mult au înţeles din universul vinului şi în funcţie de frecvenţa cu care au pus mâna pe-o carte. Problemă reală este că o bună parte din producătorii noştri nu acceptă ideea că au doar două opţiuni valide: ori îşi angajează în interiorul companiei oameni cu experienţă care mai stapânesc şi limba română, ori îşi externalizează serviciile de marketing către nişte profesionişti care mai şi înţeleg industria. Din păcate, bugetul şi viziunea, ambele reduse, îi împiedică pe mulţi producători de pe la noi să o apuce pe una din cele două căi. În acest context, bloggerii de vin sunt văzuţi ca o "a treia cale" pentru a face promovare fără (prea mulţi) bani. Culmea e că bloggerii, consideraţi chiar de către unii producători ca fiind "nişte amatori", performeaza adesea mai bine ca mulţi profesionişti în comunicare. Ba mai mult, revistele de specialitate îşi asigură (parţial) conţinutul folosind contribuţiile bloggerilor (da, da, am scris şi eu articole "la revistă"). Bilă albă pentru bloggeri. Şi dacă tot am adus vorba, opinia mea personală e că de marketingul unei crame nu ar trebui să se ocupe bloggerii (şi nici somelierii). Dar asta e deja o altă discuţie... Ce e de făcut? Greu de spus! Poate doar să luăm de bună o axiomă pe care am învăţat-o şi eu de la un manager austriac, pe vremea când lucram "la multinaţională":
Când veniturile din vânzări scad trebuie imediat crescut bugetul de marketing.
În final, vreau să vă citez şi concluzia studiului The Battle of the Brands:
"Writing is one of the most important ways that a company can show customers, partners, and employees that it is credible, cares about accuracy, and pays attention to detail. In many cases, brand leaders must possess more than just larger market share, revenue, or employee count - they must demonstrate accurate writing!".
Dar ce ştiu ei... PS: Expresia din titlu semnifică, în limba moldovenilor de peste Prut, "şut în bară". Este o mostră clasică de umor involuntar basarabenesc şi o sinistră siluire a limbii române. Din păcate nu e o glumă: am auzit-o, în direct, la Teleradio Moldova.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, « abonează-te la newsletter »
Înainte de a te abona, « vezi arhiva de corespondenţă »

 
  • Matei Perahim says:

    Incep prin a spune ca nu stiu ce-i acela “url”, drept care nu am completat. E ceva medical? Mie asa imi suna. (Glumesc)

    Fiind eu insumi, om de marketing de vreo 35 de ani (mai mult afara, ca aici…) cunosc prea bine “viziunea” autohtona a brand-managerilor. Ca-i vorba de vin sau de orice altceva. Dupa ce am scris cam 500 de articole de critica gastronomica (in principal in “Saptamana financiara” ziar din pacate disparut) am remarcat ca nici un restaurant nu si-a insusit nici macar un detaliu din ce am scris. Si credeti-ma erau adeseori doar “sfaturi” de pur marketing. Dar nu trebuie sa disperam, dupa paleolitic vine neoliticul… si asa mai departe pana in epoca moderna. Ce ma nelinisteste este ca nu cred ca mai apuc… dar ma linistesc cu gandul ca aceasta este ineluctabil. Daca va amuza si imi dati o adresa de e-mail (sau mai corect in romana ar fi “imeil”?) va voi trimite cateva articole trecute sau viitoare despre mancaruri sau vinuri. Chiar daca nu continuam acest contact, va multumesc pentru ca existati. mp.

  • @Matei, mulţumesc pentru gândurile bune. Păstrăm “keep in touch”-ul pe email!

Add Comment